Andrei

„ Toamna douăzeci și doi ”

Rating: ★★★★★ (5/5)

În albastru deschis, aproape transparent

Se tot dilată timpul, opac dar și absent,

Lăsând în urmă vieți de amibe și stele

Și de oameni prea snobi ce aspiră la ele.

În albastru deschis, aproape transparent

Se dilată iubirea, enervant sentiment,

Lăsând în urmă dor și mieroasă ardoare,

Înfiripată lent în tot ce e sub soare.

În albastru deschis aproape transparent,

Se dilată și viața, înviind permanent,

Ființe prea efemere, cu auriu nucleu

Ce mor sub anotimpuri repetate mereu.

În albastru deschis, aproape transparent,

Se dilat-anotimpul, semi-efervescent,

Tomnatic parfumat, cu iz violaceu,

În care din eroare, apuc să mă nasc eu.

În albastru deschis, aproape transparent,

Se dilată al cărnii și tinereții accent,

Lăsând în urmă trăiri simple, dar fericite,

Pierdute-n nopți și ploi de adormire clipe.

În albastru deschis, aproape transparent,

Născut trăiesc cuminte, rebel concomitent,

Lăsând în urmă zâmbet și urme în noroi,

Pășind timid, agale, în toamna douăzeci și doi.