Bibliotecar dr. Andreea Dragomir

Atracția visului - Dincolo de psihanaliză (de J. B. Pontalis)

“A-ți povesti visele de noapte nu e oare cel mai bun mijloc de a te rupe de ele?”¹

La force d’attraction (titlul original) sau Atracția visului – Dincolo de psihanaliză (tradus de Monica Pârvu) a lui J. B. Pontalis este o lucrare subtilă de psihanaliză structurată pe fragmente de teorie, cazuri din practica psihanalitică, personaje de roman sau pur și simplu confesiuni de scriitor, toate la un loc, demonstrând preocuparea autorului pentru bunăstarea pacientului.

Jean-Bertrand Pontalis, (15 ianuarie 1924, Paris – 15 ianuarie 2013, Paris) filosof, scriitor, editor și psihanalist francez, a fost membru al Asocației psihanaliștilor din Franța. Student al lui Jean-Paul Sartre, Pontalis a devenit profesor de filosofie în anii 1940, înainte de a fi supus unei analize cu asociatul său Jacques Lacan în deceniul următor. Cu toate acestea, a făcut parte din grupul minoritar de discipoli/analizanți care nu l-au urmat pe Lacan în École Freudienne de Paris². Autorul a publicat numeroase eseuri și studii de psihanaliză, printre care: Après Freud (1968), Entre le rêve et la douleur (1977), L’Amour descommencements (1986), Perdre de vue (1988), precum și, în colaborare cu Jean Laplanche, Vocabular de psihanaliză (1967) și Fantasme originaire, fantasmes des origines, origines du fantasme (1985).

Scrisă în 1990 și tradusă în 1994, la editura Humanitas din București, volumul Atracția visului – Dincolo de psihanaliză, descrie fenomenul oniric ca fiind “fascinația exercitată de o altă lume care este totodată ca de dincolo de mormânt, magnetismul exercitat de fața nocturnă a existenței noastre, de ceva aflat dincolo de acest real pe care îl definește percepția trează și obișnuită.”³ Visul ca revelație, fantezie, iluzie, imaginație, fantasmă este “o aspirație spre indivizibil, spre unitate, armonie, voința de a face permeabile frontierele realului și ale imaginarului”⁴ unde ființa umană trece granița realului depășind limitele prin “anularea granițelor spațiale și temporale, anularea eului, nemurirea și chiar ontogeneza îngeamănată cu filogeneza.”⁵

În lucrarea sa, Pontalis îl amintește pe Freud, cel care elimină orice fel de mistică a visului, dar nu elimină interpretarea lui. Pentru o cât mai bună argumentare, autorul îl citează pe marele psihanalist care spunea: “Transformarea gândurilor în imagini vizuale rezultă din atracția pe care amintirea vizuală ce încearcă să revină la viață, o exercită asupra gândurilor desprinse de conștiință.”⁶ Așadar, întâmplări petrecute în altă perioadă a vieții nu se pot întâmpla din nou, revenind în imaginea ființei umane doar sub formă de vis. Atracția visului ține de conțnutul acestuia și de stimulii pe care îi transmite: de plăcere sau de durere. Prin împărtășirea visului, îl ajută pe psihanalist să “parcurgă în toate direcțiile traiectoria reprezentărilor, să descifreze conținutul scrisorii fără să țină seama de destinatar, fără să se îngrijească de scopul mesajului: să emoționeze, să seducă, să placă.”⁷

Împărțită în trei părți esențiale: Atracția visului, stranietatea transferului și neliniștea cuvintelor, publicația Atracția visului – Dincolo de psihanaliză de Jean-Bertrand Pontalis oferă o imagine de ansamblu a tot ceea ce înseamnă această stare a imaginarului, a fabulosului, a delirantului.

De ce atracție? Pentru că puterea imaginației dă naștere misterului, enigmei, “iar enigma deschide spiritul, în chiar momentul în care-l derulează, dacă nu spre soluție, măcar spre cutarea ei.”⁸

Transferul visului reprezintă temelia vindecării prin psihanaliză, făcând analistul să înțeleagă ce anume a determinat îmbolnăvirea pacientului. Având întotdeauna la bază inconștientul, visul ajută la cunoașterea acestuia. Pentru ca interpretarea visului să dea roade, cel care face asta trebuie să dea dovadă de fler și pricepere. Dar nu doar transferul este important, ci și neliniștea cuvintelor, deoarece “cuvântul este plin de convingere”⁹. Scrierea psihanalitică, căci despre ea este vorba, adună laolaltă cuvinte potrivite, fraze cursive, ritm și formă, de aceea după ce am parcurs cele o sută douăzeci și șase de pagini ale lucrarării de față, se poate spune într-adevăr că: “Visul transformă senzațiile prezente, resturile treziei, chipuri și amintiri, persoane și locuri: visul este un laborator.”¹⁰

NOTE

¹ J. B. Pontalis, Atracția visului – Dincolo de psihanaliză, București, Humanitas, 1994, p. 55.

² https://en.wikipedia.org/wiki/Jean-Bertrand_Pontalis

³ J. B. Pontalis, Op. cit., p. 15-16.

⁴ Ibidem, p. 17.

⁵ Ibidem, p. 25.

⁶ Ibidem, p. 40.

⁷ Ibidem, p. 70.

⁸ Ibidem, p. 19.

⁹ Ibidem, p. 119.

¹⁰ Ibidem, p. 122.