Bibliotecar dr. Andreea Dragomir

Aventurile imaginii. Imaginația simbolică. Imaginarul (de Gilbert Durand)

“Imaginea nu poate fi studiată decât prin imagine, visând imaginile așa cum se îmbină ele în reverie...”¹

Volumul intitulat Aventurile imaginii. Imaginația simbolică. Imaginarul de Gilbert Durand, aduce laolaltă două cărți ale autorului, care tratează același subiect: L`imagination symbolique (P.U.F., 1964) și L`imaginaire. Essai sur les sciences et la philosophie de l`image (Hatier, 1994).

Cunoscut pentru munca sa asupra antropologiei imaginare, simbolice și mitologiei, Gilbert Durand² a fost un renumit academic francez la Grenoble II. După Durand, Imaginația și Rațiunea pot fi complementare. El a apărat statutul imaginii, în mod tradițional devalorizat în gândirea occidentală, în special în filosofia franceză ³.

Prima carte intitulată Imaginația simbolică, tradusă din limba franceză de Muguraș Constantinescu, definește simbolul ca făcând parte din categoria semnelor “și totuși sunt cazuri în care semnul este obligat să-și piardă arbitrariul teoretic: atunci când el trimite la abstracțiuni, în special la însușiri spirituale sau din domeniul moral greu de prezentat «în carne și oase»”⁴ ”semn care trimite la un indincibil și invizibil semnificat, prin aceasta fiind obligat să încarneze concret adecvarea care îi scapă, și aceasta prin jocul redundanțelor mitice, rituale, iconografice, care corectează și completează inepuizabil inadecvarea”⁵ dând exemple în acest sens: justiția – table de legi, sabie, balanță; foc – focul purificator, focul sexual, focul demonic și infernal etc. Alegoria este “traducerea concretă a unei idei greu de sesizat sau de exprimat simplu”⁶, iar simbolul este inversul alegoriei, și anume, dacă “alegoria pleacă de la o idee (abstrctă) pentru a ajunge la o figură, […] simbolul este mai întâi și de la sine figură și, ca atare, sursă de idei, printre altele.”⁷

Imaginația simbolică așadar are la bază semnul, alegoria și simbolul.

De-a lungul celor cinci capitole ale cărții L`imagination symbolique, dar și a celor trei ce stau la baza lucrării L`imaginaire. Essai sur les sciences et la philosophie de l`image, autorul demonstrează parcursul istoric al imaginii, străbătând perioada civilizației occidentale de la origini până în prezent, astfel, punând bazele științei imaginarului. Recunoscut ca fiind întemeietorul acesteia, Gilbert Durand oferă astfel un material indispensabil celor ineresați de cele trei forme inseparabile: imagine, imaginație, imaginar.

Ce reprezintă ele? Imaginea este reflectarea de tip senzorial a unui obiect în mintea omenească sub forma unor senzații, percepții sau reprezentări⁸, imaginația este capacitatea gândirii umane de a crea noi reprezentări sau idei pe baza percepțiilor, reprezentărilor sau ideilor acumulate anterior⁹, iar imaginarul există numai în imaginație.¹⁰

În prima carte abordează simbolismul imaginii din punct de vedere religios “al iconoclasmului occidental, fiindcă atitudinea dogmatică implică un refuz categoric al icoanei ca deschidere spirituală printr-o sensibilitate, o epifanie comunială individuală”¹¹, filosofic, psihologic unde “imaginea, fantasma, este simbolul unei cause conflictuale care a opus într-un trecut biografic foarte îndepărtat – în general primii cinci ani ai vieții – libidoul și contra-pulsiunile cenzurii”¹² și sociologic.

Antropologul Durand și în cea de-a doua carte intitulată Imaginarul. Eseu despre științele și filosofia imaginii, tradusă în limba română de Anișoara Bobocea, continuă călătoria sa privind descoperirea mesajelor venite din partea inconștientului, de-a lungul istoriei, constituind din aceasta o știință a imaginarului.

Pe parcursul celor 203 pagini, autorul francez Gilbert Durand explică în rândurile celor două cărți noțiunea imaginii de la apariție și până la nivelul său de cunoaștere, venind în ajutorul celor interesați în această direcție. Concluzionând astfel “într-un parcurs temporal, conținuturile imaginare (visuri, doințe, mituri etc.) ale unei societăți se nasc într-o șiroire confuză, dar importantă, se consolidează «teatralizându-se» (Jean Duvignaud, Michael Maffesoli) în utilizări «actațiale» (Algirdas Greimas, Yves Durand) pozitive sau negative, care-și primesc structurile și valoarea de «confluențe» sociale diverse (cu sprijin politic, economic, militar etc.) pentru ca în final să se raționalizeze, deci să-și piardă spontaneitatea lor mitogenică, în edificii filosofice, în ideologii și în codificări”¹³ Gilbert Durand, cercetător, profesor emerit și autor al mai multor opere în domeniu, a reușit să devină fondatorul științei imaginarului. ¹

NOTE

¹ Gaston Bachelard, Poétique de la rêverie, p. 46.

² Și-a început cariera predând filosofia în sistemul de învățământ secundar din 1947 până în 1956 (filozofia se predă în Franța la nivel de liceu), apoi a devenit profesor universitar de sociologie și antropologie la Grenoble II. Gilbert Durand a fost co-fondator – împreună cu Léon Cellier și Paul Deschamps în 1966 – și director, al Centre de recherche sur l'imaginaire și membru al Eranos. În 1988 a fondat revista de științe umaniste și sociale Les Cahiers de L'imaginaire. A fost adeptul lui Gaston Bachelard, Henry Corbinși Carl Gustav Jung și profesorul lui Michel Maffesoli. Gilbert Durand a câștigat o notorietate la nivel mondial, iar Centrul său este în prezent grupul mic al unei rețele internaționale de peste șaizeci de laboratoare. În cea mai faimoasă lucrare a sa, Les Structures anthropologiques de l'imaginaire (1960), el a formulat conceptul influent al traiectoriei antropologice (uneori tradus dialectică antropologică sau curs antropologic), conform căruia există o influență bijectivă între fiziologie și societate. În 1984, Gilbert Durand a coordonat teza lui Michel Gaucher despre L'Intuition astrologique dans l'imaginaire (Université Grenoble-II). În 1991, un colocviu special organizat de Michel Maffesoli a avut loc în onoarea sa la prestigiosul Centre culturel international de Cerisy-la-Salle. La 14 martie 2007, la Chambéry, Durand a fost ridicat la titlul de Comandant al Legiunii de Onoare, care i-a fost acordat de o personalitate aleasă de el, în acest caz Raymond Aubrac în numele Președintelui (cum este obiceiul).

³ https://translate.google.ro/...

⁴ Gilbert Durand, Aventurile imaginii. Imaginația simbolică. Imaginarul, București, Editura Nemira, 1999, p. 15.

⁵ Ibidem, p. 22.

⁶ Ibidem, p. 15.

⁷ Ibidem, p. 17.

⁸ https://dexonline.ro/definitie/imagine

⁹ https://dexonline.ro/definitie/imagina%C8%9Bie

¹⁰ https://dexonline.ro/definitie/imaginar

¹¹ Gilbert Durand, Aventurile imaginii. Imaginația simbolică. Imaginarul, București, Editura Nemira, 1999, p. 39.

¹² Ibidem, p. 45.

¹³ Ibidem, p. 186.