|
Bibliotecar dr. Andreea Dragomir Biblioteconomie practică - |
 |
|
“…biblioteca este o instituție strategică, prin urmare, deducem noi, și meseria de bibliotecar devine strategică, în intenția legiuitorului, iar bibliotecarul devine strateg! De informație, bine înțeles! Ce lucru frumos!...”1 Dorind să punctez faptul că ziua de 23 aprilie este Ziua Internațională a Cărții și a Bibliotecarului, am zăbovit câteva momente “răsfoind” prin catalogul electronic TINREAD al Bibliotecii Universității din Craiova, căutând un titlu sugestiv, care să mă îndemne să realizez o recenzie pe această temă. Reflectând asupra întrebării: Mai este căutată meseria de bibliotecar în zilele noastre?, mi-a atras atenția titlul unei cărți “Biblioteconomie practică - Din arhiva unei familii de bibliotecari” scrisă de Constantin N. Mălinaș și Elena Mălinaș. Cartea a fost publicată la Oradea, Editura Primus în 2010, anul în care, din păcate, dl. Constantin N. Mălinaș a trecut în neființă, lăsând în urmă un număr generos de lucrări în domeniul biblioteconomic și nu numai. Dar cine sunt cei doi autori? Constantin N. Mălinaș a fost profesor universitar la Facultatea de Litere a Universității din Oradea, directorul Casei de Cultură a Sindicatelor Oradea, director al Bibliotecii Judeţene „Gheorghe Şincai" Bihor şi al Bibliotecii Universităţii din Oradea, iar Elena Mălinaș, învățătoare și, mai apoi, bibliotecar la Casa de Cultură a Sindicatelor, a fost “[soția] care mult m-a ajutat cu ochii și m-a însoțit cu vorba și m-a îmboldit cu fapta, scutindu-mă adesea de lucrul bărbătesc din casă, ca să pot scrie la aceste studii despre cărți vechi ”2 . Așa o descria scriitorul și bibliologul C. Mălinaș pe cea care plecase într-o lume mai bună, părăsindu-l mult prea devreme. Editată sub egida Asociației Bibliotecarilor din România, cartea debutează cu o introducere sugestivă, intitulată Conștiința de bibliotecar, unde autorii expun toate fațetele, cunoscute sau mai puțin cunoscute, ale statutului de bibliotecar: “am început amândoi să avem conștiință de bibliotecar, fermă, fără ezitare și gumă, de atunci am suferit și sufăr necontenit pentru continua jignire a acestei profesii pașnice!... Care mai nou este și strategică! În fapt am fost și continuăm să fim ca măgarul Mântuitorului, ducem în spate povara unei Comori, care poate mântui lumea! Dar lumea observă și respectă prea puțin!... Și, mai ales, folosește prea puțin!... ”3 Deși viața l-a distins cu funcții importante, de la profesor universitar la cea de director al Casei de Cultură a Sindicatelor Oradea, implicat în zeci de domenii științifice și creative de la biblioteconomie, eminescologie, medalistică, ex libris, numismatică, eseistică, literatură, cercetare ştiinţifică, istorie literară şi culturală, sute de titluri de cărţi şi articole, organizate deopotrivă într-o ordine farmaceutică, dar şi scrise într-un un stil de o expresivitate aleasă şi originală4, profesia de bibliotecar l-a marcat definitiv, cartea devenindu-i cel mai prețios prieten. Lucrarea continuă cu un Jurnal de bibliotecari, Oradea 1986-1987, unde este detaliat istoricul familiei scriitorului Constantin Mălinaș printr-o serie de documente, reușind o adevărată cronică personală. Descendentul unei vechi familii din Transilvania, cea a Bruckenthalilor de Vest, legătura cu trunchiul nobiliar făcându-se prin bunica mamei, Maria Victoria Bruckenthal, fiica învățătorului Mihai Bruckenthal, care a trăit între anii 1843-1924. Tatăl mamei, Ioan A. Mierea (1873- 1948), a fost onorat în anul 1921 cu „diploma și calitatea de membru fondator al Astrei”5 . Preocupările biblioteconomice sunt expuse amănunțit în următoarele capitole, descriind toate serviciile aferente oricărei biblioteci, dar și problemele cu care s-au confruntat de-a lungul timpului. De la lista cărților din fondul special din 1988, la povestea organizării Bibliotecii Sindicale din Casa de Cultură a Sindicatelor în ansamblul rețelei de biblioteci publice a orașului Oradea, toate triumfînd prin devotamentul soției, care timp de 28 de ani s-a dedicat profesiei de bibliotecar practicând-o “cu dăruire de sine și cu pricepere, perfecționându-se mereu”6 . Publicația cuprinde, atât povestea unei cărți oprite de cenzură 1985-1993 (Catalogul de carte veche românească din colecția Bibliotecii Județene Bihor din Oradea), dar și o serie de scrisori-document. Autorii au dorit, prin editarea acestei cărți, să demonteze ideea bibliotecarului care nu face nimic, fiind doar o ființă pasivă, posacă, umilă, umilită, neinteresată, expunând amănunțit ce înseamnă munca din spatele rezultatului: utilizator – publicație solicitată, printr-o biblioteconomie practică, capitol ce însumează documente de teren din perioada 1983-1989, rezultate din verificarea și îndrumarea bibliotecilor publice (dezvoltare materială, tehnică și metodică) din județul Bihor. Prin acest exemplu oferit, a arătat tuturor că dacă se vrea se poate, însă toate aceste acțiuni necesită, multă muncă, fidelitate și pricepere din partea celor implicați. Poate că profesia de bibliotecar nu este una foarte căutată, dar prin devotament, dăruire și profesionalism aceasta poate să devină interesantă. Bibliotecarul este acea călăuză care poate ajuta la rezolvarea puzzle-lui informațional al oricărui utilizator. Câți ar putea, în ziua de azi, să renunțe la profesia de bază și să se avânte cu tot elanul în activitatea de bibliotecar, așa cum a procedat profesorul Constantin Mălinaș? Profitând de această ocazie, aș vrea să subliniez aici o problemă reală cu care lumea bibliotecii se confruntă tot mai accentuat cu digitizarea și digitalizarea, și implicit cu minimalizarea activității bibliotecarului, așa cum este nejustificat percepută din exterior. Așadar, chiar dacă trăim în era digitală, să privim în continuare cartea tipărită ca back-up al cărții electronice. Să nu pierdem acum interacțiunea cititor - bibliotecar-OM pentru a nu o regreta mai târziu, așa cum azi, ne întoarcem încet-încet la scrisul de mână, la emoție, la empatie. Să nu uităm, că dacă dispar emoția și sentimentele, dispare omul. Folosindu-mă de același logo pe care cei doi autori îl expun la începutul cărții, voi încheia această recenzie repetând: “Caută coasta, să refacem ca ființă, bibliotecarul și biblioteca!”
NOTE 1Constantin N. Mălinaș, Elena Mălinaș, Biblioteconomie practică. Din arhiva unei familii de bibliotecari, Oradea, Editura Primus, 2010, p. 7. 2Ioan Maria Oros, Constantin Mălinaș (Studiu și ediție de), Din literatura veche a Bihorului. Un manuscris din veacul al XVIII lea de cazanii la morți. Oradea, Editura Primus, 2009, 144 p., în Acta Mvsei Porolissensis, XXXI-XXXII, 2009-2010, p. 426-427. 3Constantin N. Mălinaș, Elena Mălinaș, op. cit., p. 11. 4https://luceafarul.net/a-plecat-dintre-noi-un-om-de-patrimoniu-%E2%80%93-constatin-malinas 5https://www.proquest.com/openview/78a150408743a7f0424ce322362a2056/1?cbl=1606359&pq-origsite=gscholar&parentSessionId= 6Constantin N. Mălinaș, Elena Mălinaș, op. cit., p. 90. |
|