|
Dragomir Andreea Care este esența lecturii? |
|
|
„Trebuie să citești nu ca să-l înțelegi pe altul, Cât de important mai este cititul în ziua de azi, când Internetul este la îndemâna oricui? Mai este la modă lecturarea dintr-o carte tipărită, aflată pe raftul unei biblioteci? Poate deveni “cool” răsfoitul paginilor unei publicații, simțindu-i mirosul specific, sau toate astea sunt demodate? Sunt întrebări care pot frământa vechile generații, și subiect de gândit pentru noile generații. În rândurile de mai jos dezbatem această temă: De ce să citesc? Care este esența lecturii? Mai întâi să vedem care este importanța lecturii. Se spune deseori că cititul dezvoltă mintea și prelungește viața. Oare așa este? Să ne punem câteva întrebări simple: Când am citit ultima oară o carte? Mulți vor răspunde, acum foarte mult timp, și atunci obligat de vreo împrejurare. Puțini sunt cei care mai citesc din plăcere, dar cei care au făcut-o au observat, negreșit, o îmbunătățire a vocabularului, o dezvolatare a imaginației și chiar găsirea unor răspunsuri la întrebări ce îi frământau de ceva vreme, deoarece “interpretarea operei, infinită în înțelesurile ei virtuale, reversibilă pe axa istoriei, are o singură constantă, care este totodată și punctul său de plecare: textul, înțeles în litera, dar și în spiritul său.”1 Așadar, este bun cititul. De la o simplă relaxare sau din pasiune, și până la cercetarea unui subiect dintr-un anumit domeniu ce ne interesează, lectura ne deschide orizontul, înțelegând mai bine lumea noastră exterioară, dar mai ales pe cea interioară. Și ce să citim? Iată câteva exemple: literatură contemporană, de la Paulo Coelho, brazilian la origine, unul dintre cei mai apreciați romancieri ai lumii, dramaturg, jurnalist și poet (Fii ca râul care curge; Alchimistul etc.), Eric Emmanuel Schmitt, dramaturg, prozator și romancier franco-belgian (Oscar și Tanti Roz; Provocarea Ierusalimului; Copilul lui Noe etc.), Gabriel Garcia Marchez, născut în Columbia, unul dintre cei mai iubiți și apreciați scriitori ai secolului XX ce abordează realismul magic (Dragostea în vremea holerei; Un veac de singurătate; Toamna patriarhului etc.), și până la Mircea Cărtărescu poet, prozator, eseist, critic literar și journalist (Theodoros; Melancolia; Știutorii. Trei povestiri din orbitor etc.), dar și literatură veche străină, Molière, maestru al satirei comice, scriitor francez de teatru (Avarul; Tartuffe etc.), Fyodor Dostoievski, nuvelist rus, scriitor de proză scurtă, eseist și jurnalist (Crimă și pedeapsă; Nopți albe, Judecătorul etc.), Lev Tolstoi, prozator și dramaturg, nuvelist și povestitor rus (Război și pace; Anna Karenina; Calvarul etc.) sau românească prin poeziile și proza inegalabile ale lui Mihai Eminescu, opera lui Eugen Lovinescu, versurile lui Octavian Goga și Vasile Alecsandri sau filosofia lui Lucian Blaga2. Indiferent de alegerea făcută să nu uităm ce spunea Pascal “Prin gândire cuprind universul” sau “Gândirea constituie măreția omului”3, pentru că asta face lectura, dezvoltă rațiunea. Dar care este esența lecturii? Ține de modul în care, fiecare dintre noi interpretăm textul pe care-l citim, felul în care ne transformă personalitatea, estetica pe care ne-o crează, legătura pe care putem să o facem între trecut și prezent sau viitor. O importanță deosebită o are și stilul în care citim, când reținem mai bine, și cum ne transformă această experiență. Cum arată o persoană care citește în mod frecvent? Pornind de la portretul genial al Bibliotecarului lui Giuseppe Arcimboldi “al cărui chip este alcătuit din cărți [din] tomuri strânse vraf […] două in-folii dispuse lateral [ce] închipuie brațele; obrazul e desenat din muchiile și colțurile unor volume, iar părul pe creștet îl închipuie o carte deschisă cu foile în evantai”4, figura cititorului constant devine una aparte pentru că prin lectură el întâmpină cunoașterea, iar cunoașterea înseamnă schimbare5. Transformarea este inevitabilă, fie că alegem calea virtuală, fie pe cea tradițională, în alegerea lecturării. Cititorul experimentat nu rămâne “doar robul unei cărți”6, ci vrea să înțeleagă “semnele toate ale artelor, ale actelor umane, ale culturii și, dincolo de acestea, ale naturii, [astfel] un univers semiologic se deschide în fața lui.”7 Orice carte devine, asemenea unui tablou, un univers ce trebuie, mai întâi, descoperit, înțeles și apoi împărtășit semenilor. Aceeași carte primește mai multe interpretări din partea cititorilor săi. Aici este frumusețea lecturării! Câte viziuni, tot atâtea feluri de a gândi, de a critica, de a observa. Lectura vine, așadar, cu multe întrebări ce așteaptă răspunsuri, cultivă cunoașterea, aprofundează filosofia, construiește personalitatea și contribuie la contemplarea vieții. Întorcându-ne la începutul articolului, unde ne întrebam cât mai este de actual cititul dintr-o carte fizică, vin cu unele sugestii care sper să vă dea de gândit, pentru viitor. În țările dezvoltate, Generația Z a redescoperit biblioteca tradițională, nu neapărat pentru lecturat ceva (deși nu ar fi rău!), ci pur și simplu ca loc de întâlnire cu prietenii “la o vorbă” în sala de lectură. Pe lângă faptul că este o “chestie” academică, este și un loc relaxant și gratuit. Unii dintre ei și-au pus întrebarea: dar cum mă îmbrac pentru a merge la bibliotecă8? Nimic mai simplu. Te îmbraci în hainele tale în care te simți comod, pentru a nu te simți încorsetat. Este foarte important! Și un selfie printre cărți ar fi binevenit! Ce ziceți? Dacă te plictisești, poți încerca, din colecțiile bibliotecii, ascultarea cărților audio, vizionarea filmelor video, citirea publicațiilor de acualitate sau pur și simplu să navighezi pe Internet. Apropo! Bibliotecarii de azi nu mai sunt bătrâni și plictisitori, ca cei de altădată, stricți și scumpi la vorbă... Acum sunt tineri, comunicativi, gata oricând să ajute, intrând cu ușurință în “gașca” voastră. Sunt mai utili decât un Google search! Credeți-mă! Dar de un atelier de lectură, ce ziceți? Cititul din cărțile preferate, discutatul pe anumite teme, încercarea de a scrie o poezie, un eseu, o recenzie a unei cărți care v-a impresionat, cred că v-ar plăcea. În plus de asta, că tot ne aflăm în perioada când dragostea „plutește în aer”, nu ar strica un bilețel cu un citat sentimental scris cu propria mână și dăruit persoanei iubite. Nu ar fi “cool”? Reflectați asupra acestor idei, și nu uitați că lectura, oricât de puțină, va aduce, întotdeauna, un strop de cunoaștere! NOTE 1 Mircea Anghelescu, Lectura operei, București, Cartea Românească, 1986, p.6. 2 Date obținute de pe site-ul Wikipedia the free Encyclopedia 3 Vladimir Hanga, Gânduri printre rânduri de lectură, București, Lumina Lex, 2001, p. 81. 4 Nicolae Balotă, Arta lecturii, București, Cartea Românească, 1978, p. 5. 5 După Szabó Katalin, Rolul lecturii în constituirea identității. Rezumatul tezei de doctorat, Cluj-Napoca, 2021, p. 4. 6 Nicolae Balotă, Arta lecturii, București, Cartea Românească, 1978, p. 6. 7 Idem, p. 7. 8 https://www.theguardian.com/books/2024/jan/26/books-and-looks-gen-z-is-rediscovering-the-public-library BIBLIOGRAFIE Mircea Anghelescu, Lectura operei, București, Cartea Românească, 1986, 227 p. Nicolae Balotă, Arta lecturii, București, Cartea Românească, 1978, p. 440 p. Vladimir Hanga, Gânduri printre rânduri de lectură, București, Lumina Lex, 2001, 160 p. Szabó Katalin, Rolul lecturii în constituirea identității. Rezumatul tezei de doctorat, Cluj-Napoca, Universitatea Babeș-Bolyai, Facultatea de Istorie și Filosofie. Școala doctorală de Filosofie, 2021, 13 p. WEBGRAFIE Date obținute de pe site-ul Wikipedia the free Encyclopedia https://ro.wikipedia.org/wiki/Moli%C3%A8re https://ro.wikipedia.org/wiki/Paulo_Coelho https://ro.wikipedia.org/wiki/%C3%89ric-Emmanuel_Schmitt https://ro.wikipedia.org/wiki/Gabriel_Garc%C3%ADa_M%C3%A1rquez https://ro.wikipedia.org/wiki/Mircea_C%C4%83rt%C4%83rescu |