Bibliotecar dr. Andreea Dragomir

Despre libertate (de John Stuart Mill)

“Libertatea nu este altceva decât o șansă de a fi mai buni.” - Albert Camus

Dintre drepturile fundamentale ale omului, libertatea “include dreptul la libertatea de mișcare, de gândire, de conștiință, de religie, de exprimare și de asociere, precum și dreptul la libertate și securitate personală. Aceste drepturi permit indivizilor să trăiască fără teamă de detenție ilegală sau arbitrară, să-și exprime liber ideile, să-și aleagă convingerile și să se deplaseze liber, fiind protejate de legi internaționale și naționale.” ¹

Tot despre acest drept fundamental vorbește și John Stuart Mill în cartea lui Despre libertate, publicație apărută în anul 1859. Această recenzie se referă la cartea tipărită la editura Humanitas, cea de-a doua ediție, în anul 2001, traducere din limba engleză de Adrian-Paul Iliescu.

John Stuart Mill s-a născut la 20 mai 1806 la Londra. A fost cel mai influent filosof englez al secolului al XIX-lea. A fost naturalist, utilitarist și liberal, iar opera sa explorează consecințele unei perspective empiriste temeinice. Procedând astfel, a căutat să combine ce e mai bun din gândirea iluministă din secolul al XVIII-lea cu curentele emergente ale filosofiei romantice și istorice din secolul al XIX-lea. Cele mai importante lucrări ale sale includ Sistemul logic (1843), Despre libertate (1859), Utilitarism (1861) și O examinare a filosofiei lui Sir William Hamilton (1865).²

Împărțită în cinci capitole, volumul constituie practic un eseu de filosofie politică unde, lupta dintre libertate individuală și autoritate este esențială. Pornind încă din istoria antică, atunci când “prin libertate se înțelegea protecția împotriva tiraniei conducătorilor politici”³, lucrurile s-au schimbat pe parcurs, oamenii înțelegând că acești conducători trebuie să fie temporari, aleși prin vot, astfel îngrădindu-le puterea. Răspunzători pentru faptele lor în fața națiunii, conducătorii puteau fi destituiți oricând. Aceasta reprezenta și încă reprezintă caracteristica primordială a liberalismului. Lucrarea de față se limitează la dezvoltarea unei singure laturi și anume libertatea gândirii, a cuvântului și a scrisului despre care autorul spune: “Cu toate că aceste libertăți fac parte, într-o măsură considerabilă, din moralitatea politică a tuturor țărilor ce profesează toleranța religioasă și admit instituții libere, temeiurile, atât cele filosofice, cât și cele practice, pe care se bazează ele nu sunt, poate, atât de familiare gândirii comune, și nici nu se bucură de o atât de înaltă apreciere din partea multor lideri de opinipe cât ar fi fost de așteptat.”⁴

Capitolul doi dezvoltă această idee sub denumirea ei cunoscută libertatea presei care atunci „când se termină […], se termină și democrația.”⁵ Diversitatea de opinii trebuie să fie una avantajoasă. Numai atunci “pot obține oarecare audiență numai printr-o moderație de limbaj bine chibzuită și prin evitarea atentă a oricărei ofense inutile, atitudine de la care ei cu greu s-ar putea abate cât de cât fără a pierde teren, în timp ce virulența exagerată folosită în apărarea opiniei dominante descurajează într-adevăr profesia opiniilor contrare și dăunează credibilității celor care o fac.”⁶ După ce lămurește acest aspect, al libertății de opinie privit sub toate formele, J. Mill trece mai departe vorbind în capitolul trei despre libertatea de a acționa conform opiniilor avute, fără însă să pricinuiască vreun prejudiciu celorlalți.

Sub titlul: Despre individualitate, ca unul dintre elementele bunei-stări, autorul subliniază faptul că este absolut necesar să existe opinii și experiențe diferite atâta timp cât nu se prejudiciază libertatea celorlalți. “Dacă oamenii s-ar pătrunde de ideea că libera dezvoltare a individualității este unul dintre primele lucruri esențiale pentru buna-stare, că ea este nu numai un element la fel de important ca tot ceea ce se leagă noțiunile de civilizație, educație sau cultură.”⁷ Pornind de la definiția individualității ce presupune totalitatea trăsăturilor specifice care fac un individ unic și îl deosebesc de alți indivizi, într-o societate în care oamenii tind să semene între ei, tot mai mult, devenind aproape incapabili să perceapă diversitatea, se riscă ajungerea la ceva ilegitim, imoral, contrar firii umane.

Ce s-ar întâmpla insă fără o autoritate a societății asupra individului? Este capitoul patru al lucrării recenzate. J. S. Mill se oprește asupra acestui aspect trasând limitele autorității, deoarece “atât individualitatea, cât și societatea vor primi partea potrivită, cu condiția ca fiecare să se rezume la ceea ce o privește mai mult pe ea.”⁸ Așadar dacă actele înlesnite de un individ prejudiciază binele altor personae, dar faptele lui nu sunt prevăzute de lege, vinovatul poate fi pedepsit doar de opinia publică.

În capitolul cinci John Stuart Mill oferă cititorului exemple prin Aplicații, arătând astfel că dacă statul își depășește atribuțiile de informare, avertizare sau condamnare, transformând cetățenii în niște instrumente docile, va constata la un moment dat că “nici un lucru realmente mare nu se poate realiza cu oameni mici; și că perfecțiunea mașinăriei, perfecțiune căreia el i-a sacrificat totul, nu va aduce până la urmă niciun folos.”⁹

Pe parcursul paginilor sale, volumul intitulat Despre libertate, oferă cititorului o vedere de ansamblu asupra gândirii politice, individualismului și toleranței, demascând orice nedreptate asupra individului.

În încheiere, ca o concluzie a celor citite, îl pot cita pe Goethe care spunea Nimeni nu este mai rob decât acela care se crede liber, fără a fi cu adevărat liber.

NOTE

¹ https://www.google.com/search?q=drepturile+fundamentale+ale+omului+libertatea...

² https://plato.stanford.edu/entries/mill/

³ John Stuart Mill, Despre libertate, București, Humanitas, 2001, p. 7.

⁴ Ibidem, p. 23.

⁵ https://multimedia.europarl.europa.eu/ro/video/when-freedom-of-the-press-ends-so-does-democracy_NI01-PUB-170503-PRAG

⁶ John Stuart Mill, Op. cit., p. 74.

⁷ Ibidem, p. 77.

⁸ Ibidem, p. 101.

⁹ Ibidem, p. 154.