|
Bibliotecar dr. Andreea Dragomir Filosofia istoricului Vasile Pârvan |
|
“Întocmai ca arta, religia şi filosofia, istoria este şi ea o atitudine în faţa lumii, a vieţii” - spunea istoriosoful în scrierile sale Figură marcantă a începutului de secol XX, Vasile Pârvan a fost un istoric, arheolog, epigrafist și eseist român de excepție. Cultura și știința românească a cunoscut un salt uriaș prin personalitatea celui considerat părintele arheologiei modere din România, datorită implicațiilor sale majore în dezvoltarea arheologiei și istoriei antice. Născut la 28 septembrie 1882, la Huruiești, județul Bacău, gânditorul cu apartenență filosofică, Vasile Pârvan urmează studiile liceale la Colegiul Național “Gheorghe Roșca Codereanu” din Bârlad, apoi Facultatea de Litere și Filosofie la Universitatea din București unde i-a a vut ca mentori pe Nicolae Iorga, Ioan Bogdan și Dimitrie Onciul. Își susține doctoratul în Germania la Berlin, Breslau, în 1909 cu teza “Naționalitatea negustorilor din Imperiul Roman”, apoi devine profesor la Universitatea din București, dar și membru al Academiei Române din 1913. Dar care a fost viața omului Vasile Pârvan? Ce tragedie l-a marcat? Istoricul provenea dintr-o familie modestă, fiind primul copil al învățătorului Andrei Pârvan (cu înaintași răzeși în Basarabia) și al Aristiței Chiriac (din Dobrenii Neamțului). Acesta a primit prenumele Vasile, la fel ca unchiului său, Vasile Conta (mama sa fiind verișoara filosofului). În 1913 s-a căsătorit cu Silvia Cristescu, nepoata lui Ioan Bogdan, fostul său profesor. În timpul Primului Război Mondial s-a refugiat la Iași (în 1916), iar apoi la Odesa (în 1917) unde i-a murit soția, la nașterea copilului. Pasionat în totalitate de munca de pe șantier, Vasile Pârvan a ignorat apendicita de care suferea. A ajuns în final pe masa de operație, însă a fost mult prea târziu pentru a-i fi salvată viața. A decedat la doar 45 de ani, la 26 iunie 1927 la București, în plină putere creatoare.1 Cum era Vasile Pârvan ca profesor? Cum și-l amintesc foștii studenți? Iată câteva din mărturiile celor care au avut privilegiul de a-l asculta și de a-i urmări învățăturile. “Mi-a fost dat să asist la o lecție a lui Vasile Pârvan. Eram elev la liceu, în cursul superior. Mă furișam în aulă. Impresia a fost de seriozitate și de solemnitate, nu de teatralism. E foarte mult de atunci și abia depășisem vârsta copilăriei. Imaginea e încă netă, candoare și curăție” spunea Nicolae Steinhardt. 2 George Călinescu, unul dintre studenții săi eminenți remarca următoarele: “Nu stilul, nu preocuparea lui Pârvan sunt de imitat, ele fiind elementele personale unice și nereproductibile, ci forma acțiunii sale, acea religie a construcției, acea înverșunare a gândului ce nu se dă bătut.”3 Cum arăta? Cu cine era comparat? “Când, după câteva clipe de așteptare, studenții priveau spre ușa ce se deschidea, apărea în fața lor Brand. Pastorul Brand al lui Ibsen, cu haina neagră, încheiată auster până sus, călcând pe un ghețar. Însă văzut de aproape, pastorul n-avea în ochii săi pătrunzători durități nordice, iar tristețea încruntată într-o ironie gravă îi dădea înfățișarea unui actor tragic.”4 Vasile Pârvan ne-a lăsat ca moștenire, pe lângă prelegerile sale istorice, patriotismul de care a dat dovadă, ctitoriile și organizările de instituții științifice, și numeroase lucrări fundamentale pentru existența noastră pe aceste meleaguri. Dintre cele mai importante amintesc: M. Aurelius Verus Caesar și L. Aurelius Commodus (1909); Contribuții epigrafice la istoria creștinismului daco–roman (1911); Idei și forme istorice (1920); Memoriale (1923); Începuturile vieții romane la gurile Dunării (1923); Getica. O protoistorie a Daciei (1926); Dacia. Civilizații străvechi din regiunile carpato–danubiene (publicată postum în 1928 în limba engleza, tradusă în limba română în 1937). Creator al școlii românești de arheologie gânditorul Pârvan a avut ca principală preocupare etnogeneza poporului român, originea și continuitatea acestuia în spațiul carpato-danubiano-pontic. Profunzimea cercetărilor savantului nu se opresc doar la nivel istoric. Ele se întrepătrund cu filosofia, astfel sociologul Dimitrie Gusti sublinia “[opera sa în întregime] e un protest contra separării prea tranșante a istoriei de filosofie, protest izvorât din convengerea că abordaea lor izolată, când nu chiar divergent, sărăcește istoria de nervul ideatic, iar filosofia de o neistovită materie de meditație.”5 Pentru o cât mai bună definire din punct de vedere istoric, eruditul Vasile Pârvan aprofundează ontologia, gnoseologia, metodologia, axiologia și filosofia culturii, antropologia filosofică, filosofia religiei, etica și estetica precum și aspecte ale unor domenii înrudite cu filosofia: sociologia, etnologia, pedagogia.6 În scrierile sale găsim deseori expuse ideea de libertate, ideea de stat, ideea de drept ceea ce-l determină pe Petre Pandrea să-l numească filosof al dreptului. Despre geniul Vasile Pârvan se poate comenta la nesfârșit, atât de impresionant este parcursul său științific și nu numai. Contribuția sa adusă formării și existenței neamului românesc este colosală, de aceea dezvoltarea conceptelor de bază într-o singură expunere este aproape imposibilă. Vasile Pârvan a fost și va rămâne un exemplu viu pentru generații. Cu o putere de muncă incredibilă, arheologul și istoricul de geniu a determinat multe personalități științifice să-l descrie ca fiind egalul oricărui savant străin. Concluzia? “Evoluția spiritului omenesc e istoria ritmului vieții creatoare” – Vasile Pârvan în Datoria vieții noastre (1920).
NOTE 1https://ro.wikipedia.org/wiki/Vasile_P%C3%A2rvan 2 Adrian Michiduță, Viorel Burlacu, Vasile Pârvan istoriosof, Tecuci, Editura Centrului Cultural “Dunărea de Jos” – Galați, 2009, p. 47. 3 Idem. 4 Idem. 5 Al. Zub, Vasile Pârvan – efigia cărturarului, Iași, Junimea, 1974, p. 324. 6 Apud Andreea Dragomir, Vasile Pârvan filosof al statului?, în Filosofie, psihanaliză juridică și cercetare criminologică la Petre Pandrea, Craiova, Editura Aius, 2012.
BIBLIOGRAFIE Adrian Michiduță, Viorel Burlacu, Vasile Pârvan istoriosof, Tecuci, Editura Centrului Cultural “Dunărea de Jos” – Galați, 2009 Al. Zub, Vasile Pârvan – efigia cărturarului, Iași, Junimea, 1974 Andreea Dragomir, Vasile Pârvan filosof al statului?, în Filosofie, psihanaliză juridică și cercetare criminologică la Petre Pandrea, Craiova, Editura Aius, 2012
WEBGRAFIE |