Bibliotecar dr. Andreea Dragomir

Introducere în psihologia lui C. G. Jung (de Frieda Fordham)

În cadrul colecției Mica Bibliotecă de Psihologie, în anul 1998, la Editura IRI, a apărut cartea Introducere în psihologia lui C. G. Jung a Friedei Fordham, tradusă de dr. Leonard Gavriliu, o carte care îmbină trecerea de la psihanaliză la psihologia analitică, carte care conține un eseu introductiv al traducătorului, o notă editorială a lui C. A. Mace¹, un cuvânt introductiv al lui C. G. Jung, continuând cu esența lucrării: psihologia sub toate aspectele ei. Cine a fost Carl Gustav Jung? Psihiatru și mai apoi psihoterapeut elvețian, fondatorul psihologiei analitice, “este mai degrabă un metafizician, teoria sa fiind «mai mult un sistem metafizic decât o școală de psihologie științifică»”².

Autoarea Frieda Fordham³ publică pentru prima dată cartea în anul 1953, având oportunitatea de a fi lucrat manuscrisul împreună cu profesorul Jung și soția sa, având acces la opera nepublicată a acestuia, putând astfel să-și creeze propria imagine despre el.

Structurată în opt capitole, opera Introducere în psihologia lui C. G. Jung, deschide poarta acestei fascinante științe printr-un preambul ce descrie experiența renumitului psiholog privind oamenii normali, nevrotici și psihotici. Asemenea lui Sigmund Freud, C. G. Jung face legătura între Eul personal și inconștient care “este format din impulsiile și dorințele sale infantile refulate, din percepții subliminale și dintr-o puzderie de trăiri uitate; acest inconștient îi aparține doar sieși.”⁴

Tipurile psihologice: sanguinul, flegmaticul, colericul și melancoliul, reprezintă conținutul celui de-al doilea capitol, unde Jung descrie influența celor două atitudini (extravertită și introvertită). Extravertitul, spune Jung, este optimistul, sociabilul și entuziastul, pe când introvertitul este timid și ezitant. Circumspect în situațiile noi, meditativ și singuratic, introvertitul are o imaginație bogată, față de extravertit care preferă grupurile mari de prieteni, devenind deseori superficial.

Arhetipuri ale inconștientului colectiv, titlul celui de-al treilea capitol al cărții Introducere în psihologia lui C. G. Jung a Friedei Fordham, aduce în prim-plan procesul de civilizare a ființei umane. Purtând numele de persona, acesta reprezintă “un fenomen colectiv, o fațetă a personalității care ar putea la fel de bine să aparțină altcuiva dar este adesea greșit înțeleasă ca individualitate”⁵ sau definită altfel, este “o necesitate; prin ea ne legăm de lumea noastră. Ea optează o simplificare în contactele noastre, arătându-ne ceea ce putem aștepta de la ceilalți oameni și, în general, îi face plăcuți, așa cum hainele bune înfrumusețează corpuri urâte.”⁶ Mai departe, C. G. Jung face trecerea de la termenul generic de om la termenii de femeie și de bărbat, fiecare având o imagine “conștientă și tangibilă”⁷ și o umbră “o problemă morală care provoacă întregul Eu al personalității”⁸, mai pe scurt animus și anima, descrise amănunțit pe parcursul capitolului.

Capitolul patru, Religie și proces de individuație, studiază arhetipurile inconștientului colectiv, privind rolul religiei în istoria poporului român. Care a fost acesta? A “încercat întotdeauna să facă, cu mult sau mai puțin succes, […] să asigure forme satisfăcătoare pentru acele trebuințe umane profunde.”⁹ Partea a doua a capitolului subliniază noțiunea de individuație, adică acea ultimă jumătate a vieții căreia trebuie să-i găsim o altă semnificație, un alt scop al existenței, situație pe care mulți oameni o ignoră, negăsindu-i sensul. Individuația este un proces psihologic pe parcursul căruia individul se întâlnește mai întâi cu umbra sa, să învețe să trăiască cu ea, apoi cu arhetipurile inconștientului colectiv, depinzând doar de el dacă la final își va atinge scopul.

Psihoterapia este tratamentul spiritului. Titlul celui de-al cincilea capitol duce cu gândul la psihanaliză, termen întâlnit la Sigmund Freud, dar C. G. Jung utilizează noțiunea de psihologie analitică care are la bază procesul de individuație. Acest proces “nu este scopul tuturor celor care caută asistență psihologică, iar în multe cazuri sunt indicate obiective mai limitate, tratamentul variază în concordanță cu vârsta, starea dezvoltării și temperamental pacienților săi, nefiind neglijate nici impulsia sexuală și nici voința de putere, dacă acestea sunt factori în instituirea nevrozei.”¹⁰ Care este importanța psihoterapiei? Ea se ocupă cu tratarea inconștientului personal, având ca scop reintegrarea individului în societate.

La fel ca Freud, Jung oferă o importanță deosebită visului și interpretării acestuia. Capitolul șase, intitulat Visele și interpretarea lor, începe cu stabilirea contextului imaginii onirice care are legătură cu viața celui care visează pentru că “un vis este un produs psihic involuntar și spontan, o voce a naturii; iar de obicei este obscur și greu de înțeles, deoarece se exprimă în simboluri și imagini picturale, ca scrisul din cele mai vechi timpuri sau ca textele produse uneori cu plăcere de copii, în care desenele înlocuiesc cuvintele importante.”¹¹ Psihanalistul Jung îl ajută pe autorul visului să-și înțeleagă visul și implicit, inconștientul.

Psihologie și educație este capitolul în care C. G. Jung ajută cititorul să înțeleagă faptul că dezvoltarea psihologiei copilului este în strânsă legătură cu cea a părinților săi.

Cartea Introducere în psihologia lui C. G. Jung a Friedei Fordham se încheie cu o autobiografie a renumitului psihanalist. Intitulat Jung despre sine însuși: schiță biografică, ultimul capitol dezvăluie propriile probleme pornite din sânul familiei dezbinate, apoi școala plictisitoare, singurătatea copilăriei, toate acestea conturând personalitatea bărbatului “bine proporționat, destul de arătos, mulți, atât bărbați cât și femei, îl găseau foarte atrăgător.”¹²

Citindu-l pe Jung și a sa Introducere în psihologia lui C. G. Jung a Friedei Fordham, ajung la concluzia că pentru a înțelege mai bine cuprinsul cărții ar fi indicat citirea acesteia începând cu ultimul capitol. Pentru a înțelege conținutul, trebuie să descoperi mai întâi autorul. Este o carte de reflecție a oricărui individ pentru a-și conștientiza propria trăire psihologică.

NOTE

¹ Cecil Alec Mace (22 iulie 1894 – 7 iunie 1971) citat de obicei ca C.A. Mace, a fost un filosof britanic și psiholog industrial. El este cel mai bine cunoscut pentru munca sa privind stimulentele monetare și teoria stabilirii obiectivelor.

https://en.wikipedia.org/wiki/Cecil_Alec_Mace

² J. A. C. Brown, Freud und the Post-Freudians, Penguin Books, Baltimore, Maryland, 1967, p. 43.

³ Cariera inițială a lui Rothwell ca dansatoare a fost întreruptă când la șaptesprezece ani s-a căsătorit cu Percy Campbell Hoyle în 1920. Au avut doi fii. După ce s-a încheiat căsătoria, a studiat la London School of Economics și s-a pregătit acolo ca asistent social psihiatru. Ea a preluat un post la Serviciul psihologic al „Leicester Education Committee” și mai târziu la Centrul de orientare a copiilor din Nottingham. Pe când era acolo, în 1936, a cunoscut un tânăr psihiatru, Michael Fordham, cu care s-a căsătorit în 1940. Mai târziu s-a format ca analist jungian și a fost membru fondator al Societății de Psihologie Analitică, împreună cu soțul ei, Michael și alte șase personae. Ea a devenit analist de formare și a fost autoarea, printre alte lucrări, a unui text clasic, An Introduction to Jung's Psychology, publicat pentru prima dată de Penguin Books în 1953 și ulterior mult retipărit și tradus în mai multe limbi. Frieda a plecat să stea cu familia Jung în Elveția și a discutat despre munca ei cu ei, în special cu Emma Jung. Ea a contribuit principal la Encyclopædia Britannica pentru articolul despre psihologul elvețian C. G. Jung. Ea a fost, de asemenea, responsabilă pentru celebrele cuvinte de deschidere ale programului de radio pentru copii BBC Home Service, Ascultați cu mama - „Stați confortabil? Apoi voi începe.” După un deceniu de sănătate precară, ea a murit. începutul anului 1988. A fost înmormântată în Old Jordans din Buckinghamshire, Anglia.

https://en.wikipedia.org/wiki/Frieda_Fordham

⁴ Frieda Fordham, Introducere în psihologia lui C. G. Jung, București, Editura IRI, 1998, p. 55.

⁵ Ibidem, p. 82.

⁶ Ibidem, p. 83.

⁷ Ibidem, p. 86.

⁸ Idem.

⁹ Ibidem, p. 105.

¹⁰ Ibidem, p. 118.

¹¹ Ibidem, p. 131.

¹² Ibidem, p. 177.