Bibliotecar dr. Andreea Dragomir

Oedip interior. Prezența Logosului în mitul grec (de Annick de Souzenelle)

Dacă luna trecută am prezentat cartea Friedei Fordham, Introducere în psihologia lui C. G. Jung, luna aceasta vreau să rămân tot în zona psihologiei, mai bine zis în zona psihanalizei, aducându-l în atenție pe cel care a stat la baza acestei științe: Oedip și al său complex. De aceea am ales din colecția Bibliotecii Universității din Craiova lucrarea Oedip interior. Prezența Logosului în mitul grec de Annick de Souzenelle. Cartea a apărut la Editura Amarcord la Timișoara în anul 1999, tradusă din limba franceză de Margareta Gyurcsik, titlul original fiind: Oedipe intérieur. La présence du Verbe dans le mythe grec.

Dar să gravităm puțin în jurul numelui autoarei Annick de Souzenelle. Cine a fost? Ce alte cărți a mai scris? Annick du Réau de La Gaignonnière (născută Meaulle, 4 noiembrie 1922 – 11 august 2024), mai cunoscută sub pseudonimul Annick de Souzenelle, a fost o scriitoare franceză care a studiat spiritualitatea. De Souzenelle a murit la 11 august 2024, la vârsta de 101 ani¹. Scriitoarea a studiat inițial matematica, apoi științele medicale, profesând un timp îndelungat ca asistentă medicală anestezistă. Ulterior a devenit psihoterapeut. S-a dedicat în timp studiului teologiei și s-a convertit de la catolicism la ortodoxie, rămânând deschisă și față de alte căi spirituale de realizare a sinelui². A fost autoarea mai multor publicații dintre care: L’Égypte intérieure ou les dix plaies de l’ame (1991), La Lettre, chemin de vie: Le symbolisme des lettres hébraïques (1993), Le Féminin de l’Ętre. Pour en finir avec la côte d’Adam (2000), Le Livre des guérisons. Les Évangiles en eaux profondes (2017) etc.

De ce Oedip interior? Pornind de la explicarea mitului, în sens general, care reprezintă povestirea originilor, autoarea se oprește asupra legendarului Oedip, din mitologia greacă, rege al cetății Teba, cel care și-a ucis tatăl căsătorindu-se cu propria mamă. Inspirat de acest mit, renumitul psihanalist Sigmund Freud a conturat ideea transformând-o în “complexul lui Oedip”, explicând astfel sentimentul de dragoste al fiului față de mama sa și cel de ură și gelozie față de tatăl său, deși nu acestea au stat la baza cunoscutei povești. Annick de Souzenelle într-o altă lucrare subliniază “că în spatele refulării sexuale denunțate de Freud se ascunde o profundă refulare spirituală.”³

După o introducere explicativă asupra cărții, autoarea structurează lucrarea în trei mari capitole: Oedip, Tezeu și Europa. Reinterpretând mitul lui Oedip, Annick de Souzenelle încearcă o nouă abordare a legendei, plecând de la origini, adică de la strămoșul lui Oedip, Cadmos, întemeietorul Tebei, cel care își caută sora răpită și violată de Zeus. Cuvântul soră, în limba ebraică reprezintă partea interioară a oricărei ființe umane: “ea este numită soră atâta timp cât nu e luată în căsătorie, și soție atunci când e luată; ea conține taina Unului, adică a divinului. […] Este un imens potențial de energii a căror vocație constă în a fi realizate prin construirea Fiului interior al Omului (Imagine divină fondatoare a oricărei ființe umane, Cuvântul unul).”⁴

Întorcându-se la Freud, autoarea îl îndreptățește socotind că Omul chiar “trebuie să se căsătorească cu mama sa din care el trebuie să se nască, matrice de apă mai întâi, de foc mai apoi, matrice a craniului în cele din urmă.”⁵

Cel de-al doilea capitol al cărții intitulat Tezeu, scoate în evidență prin tălmăcirea legendei, importanța dobândirii propriei personalități a oricărui Eu, corespondent al valorilor colective și al valorilor lumii. “La Tezeu, acest Eu este semnificat cu claritate în filiația divină a eroului […]. Fondator al oricărei ființe, dar acoperit de un prim eu necesar, acest Eu se exprimă în general în jurul vârstei pubertății și invită ființa să intre în rezonanță cu el pentru a o face să-și descopere adevărata identitate și să treacă de la dimensiunea personalității la cea a persoanei, a unicului reprezentat de ființă în inima colectivității.”⁶

Ultimul capitol al cărții Oedip interior. Prezența Logosului în mitul grec de Annick de Souzenelle prezintă povestea Europei, femeia mitică, al cărei nume înseamnă: cea care se scurge bine, în mod fericit sau din belșug. Făcând legătura cu numele continentului, autorea remarcă: “Europa de azi nu va avea sens decât dacă va aduce femeia mitică din ea în faza solară a ultimelor trei luni de gestație cosmică [deoarece] lumina se află în întuneric; ea trebuie să se cunune cu întunericul pentru a ajunge la o și mai mare lumină.”⁷ Annick de Souzenelle lasă cititorul să reflecteze asupra acestor aspecte, descoprind singur informațiile care se află în spatele acestui mit.

O carte interesantă, Oedip interior. Prezența Logosului în mitul grec de Annick de Souzenelle, care pe parcursul celor o sută șaptezeci de pagini încearcă să explice legenda din punct de vedere biblic, istoric, psihologic și nu în ultimul rând filosofic, concluzionând: “Originea acestor mituri fondatoare ne este total necunoscută; ele postulează un supraunivers de calitate divină și au dat naștere mai întâi diferitelor culturi, și chiar diverselor religii în măsura în care Omul a simțit dintotdeauna nevoia imperativă de a se afla în legătură cu invizibilul, cu misterul, cu Dumnezeu.”⁸

NOTE

¹ https://en.wikipedia.org/wiki/Annick_de_Souzenelle

² https://www.cartepedia.ro/autor/annick-de-souzenelle-34479?srsltid=AfmBOooqfeEPUKTJmutaYwOcYrKVLJio3o8957CfAicoU7P8KkET_4k-

³ Annick de Souzenelle, Oedip interior. Prezența Logosului în mitul grec, Timișoara, Editura Amarcord, 1999, p. 16.

⁴ Ibidem, p. 24.

⁵ Ibidem, p. 68.

⁶ Ibidem, p. 77.

⁷ Ibidem, pp. 44-150.

⁸ Ibidem, p. 5.