Biblioteca Universității din Craiova


Laura Ilinca

Femei și sare

(de Gabriela Garcia)

Editura: Nemira, 2021

Traducere din limba engleză:

Anca Dumitru

Număr de pagini: 268

Rating: ★★★★★ (5/5)





Știu ce m-a atras mai întâi la carte: titlul, care mi-a generat o emoție inexplicabilă. Apoi, răsfoind cartea, mi-a plăcut stilul și faptul că o mare parte a acțiunii se petrece în Cuba, ceea ce este, pentru mine, inedit și exotic.

Romanul este de o gingășie și o forță stilistică aparte, pendulând între mai multe femei, majoritatea provenind din același neam, ale căror povești străbat timpul și spațiul. Este o incursiune în viețile lor, unele povestite la persoana I, altele la persoana a III-a, plimbându-ne de la 1866 până în 2019, din Cuba în Mexic sau in SUA. Este o carte despre familie și traumele de neam, târăte după ele de către personaje, așa cum apare însuși îndemnul din cartea Mizerabilii ce rămâne moștenire peste generații : SUNTEM O FORȚĂ. Căci este despre forța de a lupta pentru familie și pentru dragoste, despre forța sângelui de a uni oameni dincolo de timp, despre forța dependenței cu care una dintre protagoniste se luptă până la moarte, dar și despre voința omului de a-și depăși condiția într-o lume unde violența, abuzul, crima, războiul, expulzarea sunt la ele acasă. Dincolo de peisajul trist al torcedorilor care supraviețuiesc prin cultura tutunului, dincolo de întunericul din care se luptă cu îndârjire să iasă, căutând lumina prin dorința ca cineva să le citească sau ei înșiși să învețe asta, dincolo de drama separărilor copiilor de mamă și a familiilor ce cresc în închisori, și dincolo de neputința în fața bolii, este o poveste despre tăria de caracter a unor femei, care cu sudoarea muncii și a lacrimilor, a sării ce devine laitmotivul cărții, reprezintă o dimensiune a feminității văzută în detaliu cu toate vulnerabilitățile și forțele sale, într-o vreme în care ele ajung să înțeleagă faptul că singura iubire cu care știe ce să facă este tocmai ceea care-l face pe om praf, iar și iar.

Căci, așa cum spune ultimul capitol din cele douăsprezece ale romanului, distins cu premiul BestSeller New York Times și tradus deja în zece limbi, fiecare dintre noi, ca fiecare dintre eroinele cărții, este mai mult decât ne închipuim.