Laura Ilinca

Stăpânul şi cuceritorul meu (de François-Henri Désérable)

Traducere și note de Mădălina Ghiu

Editura HUMANITAS, 2022

240 de pagini

Rating: ★★★★★ (5/5)

O carte citită în două zile. O carte tradusă în zece limbi și care a primit premiul pentru roman al Academiei Franceze în 2021.

O carte cu un subiect clasic: adulterul unei femei căsătorite, dragostea bolnavă, până la obsesie, a amantului și intenția de crimă. Autorul, care cunoaşte personajele principale, fiind parte din viaţa lor, apare pe parcursul romanului ca martor la proces unde ascunde anumite lucruri, dar aduce totuși caietele poemelor lui Vasco închinate Tinei (mare pasionată a lui Verlaine, al cărui pistol are un rol aparte în acțiune), el însuși pendulând între sentimente contradictorii.

Frapează aici frazele lungi, uneori desfăşurate pe o pagină întreagă, alcătuite din propoziții simple, clare, lipsite de figuri de stil, rupte direct din apartament, de pe străzile Parisului sau din camera hotelului unde ,,târfa îndrăgostită ” se vede cu cel la care îi este greu să renunțe, in ciuda căsniciei liniștite alături de Edgar, tatăl băieților ei gemeni. Mostre ale unei pasiuni excentrice bărbătești, aş cita doar două: vizita lui Vasco în apartamentul abia părăsit al cuplului, doar pentru a fi pe urmele femeii, dar mai ales decizia tragicomică de a o răpi pe aceasta de la propria nuntă, călare pe un măgar închiriat.

Ca stil de scriere, aș adăuga pe lângă umorul și ironia puțin dură a autorului francez, o descriere aproape șocantă a scenelor erotice care, deși sunt puține, umplu senzația de chimie neostoită și poftă sexuală extremă. Explicate minuțios, în cuvinte familiare, pentru toată lumea, aş zice (ex: termeni că păsărică, masturbare etc), scenele traduc un erotism carnal neaoș, aproape primitiv, fără a cădea în vulgaritate sau banal. Nu are analiză psihologică, doar mici remarci ale autorului care încearcă să se detașeze de subiect, ca orice martor care știe ce s-a întâmplat și din ce i s-a povestit, și căruia îi mai scapă uneori o mirare sau o senzație: ,,Se revăd. Sunt terminați”. Uneori chiar pare un polițist care ia notițe fără să-i clintească vreun mușchi.

Este povestea tipică a iubirilor din era Smartphone-ului, aceea a unor serii repetate de deblocări și blocări, după cum spune naratorul, care amestecă subiectivitatea emoțională (judecă uneori personajele, chiar prea tranşant spre ofensator) cu obiectivitatea jurnalistică ce impune fapte cotidiene fără a emite vreo părere.

O carte interesantă, spre ciudată, care se citește ușor și care impune o poveste realistă în care fiecare se poate regăsi măcar sub forma unui singur aspect.