Lupu Alice-Marie

Plângere

Rating: ★★★★★ (5/5)

Marea minune a lumii

E-o batjocură întreagă,

Căci așa o percep unii

Cu a lor minte bolnavă.

E de-ajuns un singur sunet

Eu să îndrăznesc să-l scriu,

Că umplu drumul de vuiet,

Apoi sunt mâncat de viu.

De răbdare am nevoie,

Ca să ignor tot disprețul

Și să îi înec în voie,

Să plătească și ei prețul.

Prețu-i scump, la fel și timpul;

Nu-ți ajunge o viață-ntreagă,

Nu-ți ajunge anotimpul

Să observi când tot se leagă.

Mare e puterea lumii,

Chiar prea mare, tu ai spune,

Proștii se-nmulțesc și unii

Văd soarele cum apune.

Tare-n gur-a fost odată

Meșterul cel cumpătat,

De a umplut lumea toată

Și-a iubit neîncetat!

Între timp au asurzit ei,

N-au mai vrut nimic, nimic,

Au distrus copiii florei

Și-au dat foc la tot ce-i mic.

Însă nu se gândesc oare

Că același foc din tindă

Poate nimici cu-ardoare

Orice prost ascuns sub grindă?

Nu le pasă, n-au urechi.

Inimi, ce să mai vorbim;

Le-au adus la fiare vechi

Și-au țipat: "Nu le dorim!"