Mirea Florentina Isabela

Umbra vântului (de Carlos Ruiz Zafon)

Rating: ★★★★★ (5/5)

Am ales să prezint “Umbra vântului” de Carlos Ruiz Zafon, luând în considerare faptul că pentru mine a reprezentat o revenire în lumea literaturii. Marcând debutul seriei cu același nume, publicația apărută în 2001 pune accentul pe impactul cărții în viața omului, urmărind influența acesteia în viața lui Daniel Sempere, personajul central al romanului. Recunosc, atunci când am început lectura, nu aveam așteptări foarte mari. Venisem dintr-o perioada searbădă din punct de vedere al lecturilor, așa că am ales ceva despre care nu știam prea multe, în speranța că voi putea să îmi reiau ritmul. Din primele pagini, m-a captat. Am simțit că mă învăluie un univers atât de familiar și primitor, totuși care-și prezerva misterele tacticos. Mă simțeam ca atunci când eram copil și citeam pentru prima oară cartea ce avea să-mi devină părtașă sufletească la toată creșterea mea. Zafon te prinde într-o plasă de întrebări încă de la început; întrebări care nu-ți dau pace, te tulbură și te intrigă suficient de mult cât să ai totuși răbdarea necesară de a ajunge la finalul poveștii. Firul narativ e jovial, executând un dans complex și ușor atipic. Se bifurcă de zeci de ori, pentru ca, la final, să-ți releve totul și să te ajute să înțelegi motivele din spatele acțiunilor. Personajul principal, Daniel Sempere, este fiul unui librar popular în comunitate pentru umanitatea și spiritul său filantrop. Parcurgând volumul, poți simți adierea elementului ficțional, totuși niciodată materializat ad literam. Astfel, autorul reușește să îmbine multiple caracteristici ale diferitelor genuri literare, fără a le suprapune sau a supraaglomera textul. E o lectură cu un ritm alert, dar nu obositor; o privire aruncată în universul creator al lui Zafon, unde autonomia personajelor e dusă până în punctul în care aspiră la poziția de D-zeu. Și fiecăruia i se dă șansa de a se pune în această postură, însă nu destul pentru a face schimbări majore asupra universului înconjurător. E dezvoltarea ideii de a mușca din fructul pomului cunoașterii binelui și răului, concentrându-se mesajul biblic prin “joaca” personajelor cu poziționarea lor în fundamentul poveștii. Se pune un accent major pe importanța pe care o aduc cărțile în viața omului. Încă de la început, cărțile sunt lait-motivul întregii lucrări. Un autor fantomă, cartea lui ce a marcat destinele oamenilor, o legendă cu iz distructiv, cotituri tragice și multe mistere ce așteaptă să fie dezlegate de tânărul Sempere, coexistand cu intimitatea, iubirile și aspirațiile sale de tânăr în creștere. Prezentul se înfiripă cu trecutul, dând naștere unui purgatoriu unde omul și ambițiile lui conduc.

Se poate spune, așadar, că volumul introductiv al seriei cu același nume “Umbra vântului” a lui Carlos Ruiz Zafon e o capodoperă a goticului literar, o fuziune între vechi și nou ce aduce un suflu proaspăt atât literaturii vremii, cât și viziunii cititorului.