Negomireanu Alexandru-Sergiu-Constantin

Prima chemare

Rating: ★★★★★ (5/5)

Geamătul copiilor se într-aude-n zare,

Disperați, avansând, unde?

Nu renunțăm, ne asumăm cicatricea,

Înaintând, dezbinând, în a sa chemare

Sângele vărsându-se din ascuțișul sabiei

Nu-i un peisaj ce-mi pare ireal

Ochii-mi văd un singur lucru clar

Înfrângerea umanității este un dar

O pasăre zboară în tandemul morții

În timp ce alții trăiesc în jubileul sorții

Vreu să-mi reneg vina pe care mi-ați asumat-o tare,

Că m-am născut în lumea asta mare

Disperați, le vom scrie dulcea istorie

Nu renunțăm, ne asumăm cicatricea

Pentru că în simpla brilianță a vieții

Toți merităm să o trăim