Sterian Oana-Andreea

Lebăda și cârdul de gâște

Rating: ★★★★★ (5/5)

Departe, departe, peste mări și țări, acolo unde soarele se bagă la somn atunci când zorii zilei abia se ivesc la ferestrele noastre, se afla un lac fară de asemănare în lume, căci apa sa era atât de limpede și cristalină, că îl puteai confunda cu o oglindă ce reflectă perfect imaginea lumii fantastice din adâncuri.

Pe acel splendid lac înota adesea un cârd de gâște semețe, care mai de care mai țanțoșe și mai zgomotoase, ce se doreau a fi stăpâne peste acel loc, intimidându-i pe cei ce voiau să se bucure de liniștea și farmecul întinsului nemărginit de azur. Însă, spre neplăcerea cârdului sfidător, în fiecare zi după asfințitul soarelui, o lebădă grațioasă se plimba de una singură pe lac până după lăsarea întunericului, când cu toții se îndreptau către cuiburile lor. Această făptură misterioasă lăsa un lung șir de nelămuriri în mintea scurtă a gâștelor, care nu puteau concepe o plimbare la ceas de seară de una singură, când toată lumea căuta de zor o companie cât de mică. Zile in șir au privit lung după frumoasa lebădă care se cufunda în întunericul serii fără a fi însoțită, lucru care le stârnea o intrigă aprigă în conversațiile aberante și fără rost ce se refereau în mod exclusiv la ultimele noutăți din lumea păsărească, împingându-le în pragul disperat al curiozității.

Din acest motiv, intr-una din seri, cea mai vorbăreață dintre gâște și-a luat inima în dinți, întrebând-o pe lebădă :

- Frumoasă lebăduță, dar de ce ești mereu de una singură? Nu ți-e teamă că printre trestiile acestea ar putea veni cineva care sa te răpească? La care lebăda a trecut mai departe, ignorând curiozitățile obraznice ale cârdului.

În cea de-a doua seară, o altă gâscă, de data aceasta, cea mai năvalnică dintre ele, i-a spus lebedei:

-Lebădă, lebăduță, pe cât de frumoasă, pe atât de încrezută! Acum înțeleg de ce umbli de una singură, nimeni nu vrea compania unei înfumurate ca tine! Iar lebăda noastră a trecut calmă pe lângă aceasta, prefăcându-se că nici nu i-a auzit spusele răutăcioase.

În cea de-a treia seară, cuprinsă de furie și ardoare, cea mai bătrână gâscâ din cârd și-a luat inima în dinți, abordând-o direct pe săraca pasăre:

- Scumpă lebădă, de ce nu vrei să ni te alaturi seara la plimbare, de ce preferi liniștea mortuară a nopții în defavoarea unei conversații plăcute?

Atunci, lebăda se opri și îi raspunse:

- În drumul vieții mele am întâlnit o mulțime de cârduri efemere care m-au făcut să mă simt mai stingheră ca niciodată, iar compania propriei persoane mi-a demonstrat că nimeni nu îmi poate fi un mai bun tovarăș, lansându-mă să plutesc în voie în marea gândurile mele cele mai profunde, fără a oferi vreo explicație cuiva. În fond, ce poate fi mai plăcut decât să te lași purtat de val și să trăiești așa cum îți dorești?!

Morala : Singurătatea este, de cele mai multe ori, cheia unei minți sănătoase, iar eliminarea oamenilor toxici este, totodată, leacul pentru rănile cele mai adânci ale sufletului nostru.