Sterian Oana-Andreea

Ziua care a schimbat totul

Rating: ★★★★★ (5/5)

Într-o zi te vei trezi și vei realiza că nimic nu mai este la fel. Soarele nu mai are aceeași strălucire de odinioară, adierea vântului pare mai tristă ca niciodată..până și florile din grădina arată complet diferit. Cum îți explici asta?! O foarte bună întrebare. Cum?

Ei bine, TIMPUL este responsabil pentru toate incertitudinile tale.

EL nu așteaptă pe nimeni. Așa cum nici frunzele nu așteaptă vântul rece al iernii pentru a-și părăsi copacii, nici noi, oamenii, nu putem controla rapiditatea cu care se scurg clipele din clepsidra nemiloasă a vieții. Ciudat lucru, aș spune. Până de curând credeam că lumea se află de partea mea, că fiecare secundă risipită se va întoarce înzecit înapoi, dar NU. NU S-A MAI INTORS NICIODATĂ. Ba mai mult, m-a lăsat mai goală ca nicicând. Încercarea zadarnică de a prețuri clipa prezentă este umbrită de monotonia apăsătoare care a pus stăpânire pe întregul meu univers. Un labirint infinit de nevoi și probleme care nu necesită amânare, îmi sufocă sufletul dornic sa trăiască din plin cei mai frumoși ani. Cele mai IMPORTANTE etape.

Acea zi despre care vă povesteam mai sus a venit într-un mod neașteptat, ca un duș revigorant ce m-a readus complet la realitate. Mă aflam în camera copilăriei mele, locul în care mă refugiez ori de câte ori am nevoie de un moment de liniște, răscolind prin sertarul cu amintiri și privind pozele vechi păstrate cu grija într-un album. M-am oprit brusc la o fotografie banală, aș spune acum, cu mine aflată în brațele bunicului. Eram eu, Oana cea mică, fetița de odinioară care credea ca păpușile ii vor fi prietene o veșnicie, iar copilăria nu va avea sfârșit. Priveam cu jint la cei mai mari, sperând ca intr-o zi voi ajunge o domnișoară în toată puterea cuvântului, pregătită să țină piept sorții, fără a se teme de ziua de mâine. Aruncând o privire în oglindă, am realizat faptul că imediat urma să plec din locul pe care il numeam cu atâta banalitate ,,Acasă”, înlocuindu-l cu un gand nostalgic, la care voi reveni ori de câte ori dorul va deveni insuportabil. Venise momentul ca Oana cea mică să își ia rămas bun de la viața de dinainte, să îmbrățișeze schimbarea și să spere. Să spere că lumea va fi blândă cu ea și îi va oferi ce are ea mai bun.

Acea imagine va rămâne mereu în mintea mea și știu sigur ca mă va ghida către cele mai bune decizii. Undeva, acolo sus, cineva o sa aibă grijă, sunt convinsă.

Să ne bucurăm de noi începuturi, fiindcă fata voastră cu fluturi în păr a mai deschis un capitol din povestea sa și abia așteaptă să îl împărtășească cu voi.