Ursachi Olga

Trecut-au anii

Rating: ★★★★★ (5/5)

Parcă mai ieri rătăceam pe aleile verzi,

Prin livezi cu flori de măr, parfumate

Și parcă văd aievea pe vechile străzi

Copii desculți, ce prețuiesc iubirea de frate.

Copii inocenți, fără orgoliu, griji și supărare

Ce cu ardoare au sădit în suflet iubirea.

Neștiind de mândrie, rău și nepăsare

Prin zâmbet pur și-au redat fericirea.

Mi-e dor de mirosul pădurilor din sat

De nucul bătrân, de salcâmi și de tei,

Cu gândul despărțirii eu nu m-am împăcat,

Dar m-am pierdut subtil într-un buchet de ghiocei.

Cum să te prind din nou, cum să te strâng la piept?

Copilărie, tu crezi ca te-am uitat?

Eu doar cu timpul nu pot să mă cert.

Dar unde se grăbește, tu l-ai întrebat?

Privesc pe geam și înc-o noapte trece,

Simt cum amurgul m-apasă

Și parcă ieri aveam doar zece

Visam o altă lume, visam o altă casă,

Visam palate, prinți și chiar să pot să zbor,

Eu nu știam că lângă mine aveam tot.

Trăiam un vis fantastic, aveam al meu popor,

Iar dacă m-aș întoarce, să-l mai găsesc nu pot.

Acum privesc spre soare, spre văi îndepărtate.

Privesc la chipul mamei cu sufletul umil,

Cu o scânteie-n ochi și șoapte-ndurerate,

Vă spun: mi-i dor de-atunci pe când eram copil.